Halikidiki - trei perle într-o scoică

Peninsula Halkidiki este o destinație populară printre moldoveni, fiind ușor accesibilă pe cale terestră, la aproximativ 20 de ore de condus. Scăldată de turcoazul Mării Egee, e păcat să nu o vizitezi măcar o dată.

Situată în nordul Greciei, peninsula Halkidiki este o comoară ascunsă alcătuită din trei peninsule distincte, numite și brațe sau degete: Athos, Kassandra și Sithonia.

Fiecare dintre aceste regiuni are propria sa personalitate și atracții unice. Peninsula Athos este cunoscută pentru Muntele Athos, un loc sacru pentru călugării ortodocși și o zonă în mare parte interzisă publicului. Kassandra este renumită pentru plajele sale uimitoare, atmosfera vibrantă și opțiunile de divertisment. În timp ce Sithonia încântă cu peisaje pitorești, golfuri izolate și atmosferă mai liniștită.

Jurnal de călătorie

Kassandra

Am vizitat peninsula Kassandra de 2 ori. Prima dată am fost în sătucul Afitos, iar a doua oară am zis că ar fi rău dacă nu ne-am mai duce încă o dată acolo. Din Sithonia (Vourvourou) sunt aproximativ 80 km sau oră jumătate de condus până în Afitos, care se află la o distanță de 7 km de capitala Kassandreia. Drumul are multe “buzunărele” unde vă puteți parca pentru a face poze sau pur și simplu a vă încărca cu energie.

Afitos

Sătucul tradițional grecesc Afitos este o adevărată bijuterie ce merită de văzut. Aici timpul de parcă s-a oprit în loc, iar oamenii nu se grăbesc nicăieri, ci stau și se bucură de liniștea din jur și de pacea interioară. Străzile sunt înguste și drăguțe. De fapt, nu e o noutate că în Grecia străzile sunt înguste, iar după ce GPS-ul a decis să ne joace festa, am ajuns pe pietonala de mai jos, printre tarabele cu suvenire, la puțini centimetri distanță de a lua pălăriile pe sus. Dacă aveți o mașină mai măricică, s-ar putea să întâmpinați dificultăți. În orice caz, înarmați-vă cu răbdare și curaj. Și ce dacă oamenii se uită urât la voi și zic ceva, sunteți turist, vi se dă crezare 🙃

Biserica Sfântul Dumitru (ΑΓΙΟΣ ΔΗΜΗΤΡΙΟΣ) se află chiar în centrul satului. Datează din 1858 și poți vedea o icoană ce a fost făcută în secolul 14 la Constantinopol.

Tarabele de suvenire sunt niște labirinturi în care te poți pierde printre miile de produse locale și handmade. Îți fug ochii după atâtea culori și chestii drăguțe. O chestie interesantă, e că fiecare magazin e autentic în felul său și puțin probabil să găsiți același produs în mai multe magazine, poate doar ulei de măsline din Afitos, care costă 50€ - 3litri.

Recomand să intrați în magazinul Xenia Gaia, veți rămâne plăcut surprinși de varietatea de produse handmade și prețurile accesibile. De aici ne-am “făcut plinul” cu cadouri pentru toate rudele și dușmanii ☺️ Glumesc, ultima parte nu.

Și vederea de sus spre mare este pur și simplu spectaculoasă. De o plăcere să savurezi o cafea sau un suc de portocale la înălțime. De fapt, alături sunt amenajate și 2 bănci pentru a sta și a admira priveliștea.

La mare cel mai ușor se ajunge cu mașina. Chiar dacă poate pare aproape, aveți de trecut un drum asfaltat și cred că v-ar lua vreo 10 minute să ajungeți pe jos. Pentru mașini, este și o parcare mare unde la sigur găsiți loc chiar și la umbră.

Marea ne-a lăsat de-a dreptul fără cuvinte. Aveai senzația că te afli prin Maldive la ce culori avea.

Datorită faptului că pe măsură ce înaintai marea oricum nu devenea mai adâncă, iar la intrare erau platforme din pietre mari, apa era extrem de caldă, și când zic extrem nu glumesc, chiar te puteai frige. Trebuia să mergi ceva ca să te înmoi până la genunchi, dar unii au profitat altfel: au înfipt umbrela în apă și s-au culcat, ajungându-le până la burtă.

Luați-vă o mască de snorkeling, îmi veți mulțumi după. Vegetația subacvatică e pur și simplu spectaculoasă. Aricii de mare se adăpostesc sub pietre, crabii se ascund în cochilie când îi iei în mână, o familie de pești plați cu 2 copii și 2 părinți mănâncă din corali, înoți printr-un banc imens de pești negri și trec pe alături mulți alți pești: mari, mici, vărgați, roșcați-verzui, galbeni, roz, alungiți și mai grăsuți. Aici am regretat că nu am cu mine un GoPro să pot filma și mai la adânc.

Erau doar 2 bar-uri pe plajă care ofereau șezlonguri. În prima linie prețul per pat era 30€ plus 10€ consumația de om. Deci pentru două persoane un total de 80€. Cel mai ieftin era un total de 50€. Dar noi aveam covorașe de plajă deci nu ne-a întristat asta.

Plaja Kallithea

Plaja Kallithea este o locație ideală dacă ești în căutare de odihnă activă cu muzică ce răsună din barurile de pe plajă, taverne și magazine. Ajungi ușor cu mașina, dar la capitolul parcare e ceva mai dificil. Când am ajuns, la ora 11, găsisem un loc de parcare în vârful dealului, jos fiind deja ocupat tot.

Plaja era destul de aglomerată, dar apa era curată și nisipul fin.

Două șezlonguri și o umbrelă costau aici 10€.

Plaja Nea Fokea

În Nea Fokea sunt 2 plaje: una lângă port, iar alta mai micuță și ascunsă.

A 2 plajă, chiar dacă e mai ascunsă, are o parcare.

Sithonia

În salata “Vacanța mea frumoasă” adăugați următoarele ingrediente: plaje unice și variate, vedere spre vârful Muntelui Athos, Athon, mulți măslini și presărați cu liniște. Puteți servi salata la orice tavernă a peninsulei Sithonia.

(De scris despre nikiti capitala, patiserie, lidl și alte orașe mai mari)

• Cazare
• Plaje
• Prețuri

Cazare

Casa noastră timp de 12 nopți/13 zile a fost Villa Elea. Pe Booking, prețul pentru perioada respectivă era de 180€/noapte. După ce am contactat direct proprietarul, el ne-a propus o ofertă de 150€/noapte dacă achităm direct lui și nu facem rezervarea prin Booking. În total am achitat 1800€, jumătate de sumă i-am făcut transfer, iar cealaltă jumătate am achitat-o pe loc la proprietate.

Villa Elea se află în localitatea Vourvourou, într-o zonă liniștită, la 5 minute de mers pe jos la plaja Karidi sau Vorvourou și la 10 minute de plaja Fava (Piatra Crocodilului). În apropiere găsiți 2 supermaketuri locale, situate în direcții opuse : Dionysos, unde găsiți și produse alimentare, și unul specializat doar un suveniruri. La capitolul taverne și restaurante aveți o gamă largă de unde alege.

În ograda proprietății, se aflau 2 vile, dar care nu împărțeau nimic în comun (poate doar grătarul). Noi am fost cazați în vila 2.

Terasa era într-adevăr mare, puteai face “o zonă de bronzat” cu 2 șezlonguri și an același timp lua masa în alt colț.

Vila noastră avea un dormitor și un living, o bucătărie mare și o baie.

Bucătăria era utilitată cu de toate: ustensile de gătit (chiar și spărgător de gheață), grill electric, aparat de făcut cafea, mirodenii, diferite seturi de servit. În frigider, am găsit două sticle mari de apă și o sticlă de vin rosé, compliment din partea lui Costa ☺️

În camera de baie am găsit un șampon și gel de duș de 0,75l, ce ne-a mirat. Am avut și o mașină de spălat hainele, rezerve de săpun lichid și de detergent și o trusă de prim ajutor.

Plaje

Plaja Karidi

Plaja Micro Karidi

Plaja Lagonisi

Plaja Livari

Plaja Rodia

Plaja Vourvourou

Insula Diaporos se vede cel mai bine de aici.

Plaja Bara

Plaja Orange Beach (Portokali)

Plaja Sarti

Plaja Kavourotripes (Paradise)

Plaja Platanitsi

Am nimerit într-un “Barbieland” cu rulote.

Plaja Zografou

Și aici e un “Barbieland” cu rulote, doar că unul luxos și populat de bulgari.

Plaja Kalamitsi (camping)

Plaja Sikia

Plaja Armenistis (camping ca si la koutloumousi, ca și kriaritsi)

Plaja Manassu

Plaja Fava (Piatra Crocodilului)

Prețuri

Ce ține de restaurante, găsiți o varietate largă de unde alege. Noi am fost la Paris Restaurant, Garlic Restaurant și Thymari restaurant.

(de scris mai mult)

Athos

Pentru a vizita al treilea deget, peninsula Athos, am decis să nu ne complicăm și să luăm o croazieră. De altfel, terestru, puteți ajunge doar până în capitala-port Ouranopoli și să vizitați împrejurimile, căci deplasându-vă spre sud, accesul mai departe vă va fi interzis. Aici se află renumitul Munte Athos, iar din cauza aceasta, cu vaporul vă puteți apropia de țărm la minim 20 de metri. Alta este situația dacă sunteți bărbat și intenționați să faceți un pelerinaj organizat, însă trebuie să consultați în avans informațiile potrivite.

Despre compania care organizează excursii, Sithon Travel, am aflat de pe un panou stradal. Nu a fost posibil de făcut o rezervare pe următoarea zi și nici la mail nu au răspuns, deci ne-am decis ca a doua zi dimineața să fim mai devreme în portul Ormos Panagias, să procurăm biletele pe loc, de la chioșcul lor. Nu fiți ca noi și repetați greșeala noastră 🥲

Întrucât corabia pleca din port la 9:30, am ajuns în Ormos Panagias la 8:30. Loc de parcare nu se găsea ușor și ne-am bucurat când 2 bărbați ne-au redirecționat spre o parcare amenajată. Ne-au spus că dacă facem excursie azi cu compania lor, Ormos Travel, atunci parcarea este gratuită, altfel - 10€/zi. De aceea, ne-am decis să luăm excursia cu Ormos Travel și nu Sithon Travel, cum plănuiam anterior. În plus, nu știam unde se află chioșcul Sithon Travel și deci propunerea lor a fost binevenită.

Când ne-am apropiat de ghișeul de bilete, doamna a zis că pentru astăzi, pe cele 2 corăbii nu mai este vreun loc și deja să ne orientăm pe altă zi. A fost drăguță totuși și a sunat căpitanul care confirmase încă o dată că nu mai există locuri, dar ne-a sugerat să ne ducem în port și să așteptăm, poate cineva ratează corabia și nu vine și avem norocul să plecăm în locul lor. Cu o zi înainte, 8 persoane nu s-au prezentat și alți norocoși le-au luat locul. În port se aflau 2 corăbii: Media Maria III ce vizita 8 mănăstiri de pe Athos, iar a doua, mai mică, de 200 de locuri, trecea pe lângă 4 mănăstiri și înapoi spre port se oprea pentru o oră pe Banana Beach, de pe insula Ammouliani. Fiți atenți care este a voastră, să nu încurcați.

Pe noi ne interesa cea de-a doua, așa că ne-am apropiat de căpitan și ne-a spus să așteptăm și vede care e situația și ne anunță. Personalul reprezenta compania Athos Sea Cruises, probabil colaborau împreună cu agenția Ormos Travel. Când era deja ora 9:30, ajutorul căpitanului, un băiat tare amabil, a verificat rapid dacă mai sunt locuri pe vapor și ne-a spus că sunt locuri, doar că mai împrăștiate. Dar asta nu era o problemă pentru noi, cel mai important era să putem pleca. Biletul a costat 35€/persoană, exact prețul afișat și pe site-ul lor. Ghidul audio de pe corabie includea și limba română, iar în timp ce ne apropiam de Athos, ne povestea despre istoria peninsulei și forma lor de guvernare internă, o zi din viața călugărilor și faptul că astăzi trăiesc doar 200 în schituri și mănăstiri.

Vârful Athon, de 2033 metri, este cel mai înalt vârf al Muntelui Athos și se vede tare bine pe măsură ce te apropii de peninsulă.

La sud poți oberva și portul Dafni, o așezare de mici dimensiuni, cu doar câteva clădiri, printre care un restaurant și câteva magazine de suvenire. Când treceam de vreo mănăstire, ni se relata informațiile și evenimentele istorice legate de mănăstirea dată. În total am văzut 4 mănăstiri, pe partea vestică a peninsulei, după ordinea în care urmează : Mănăstirea Xiropotamu, Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Mănăstirea Xenofont și Mănăstirea Dochiaru.

Mănăstirea Xiropotamu

Mănăstirea Xiropotamu este una din cele douăzeci de mănăstiri din Muntele Athos, situată pe drumul de la Dafni (portul Sfântului Munte) la Careia (capitala administrativă a republicii monastice). Este aflată sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, iar biserica principală a mănăstirii este închinată Sfinților Patruzeci de Mucenici.

Mănăstirea Sfântul Pantelimon

Mănăstirea Sfântul Pantelimon sau Rusicon a fost întemeiată prin secolul XI sub împărăția lui Alexie I Comnenul, de către câțiva călugări veniți din Rusia.

Mănăstirea Xenofont

Mănăstirea Xenofont este o mănăstire ortodox creștină construită în secolul X sau XI. Mănăstirea are 11 capele în interior și 6 în exterior. Mănăstirea este a 16-a în ierarhia mănăstirilor athonite.

Mănăstirea Dochiaru

Mănăstirea Dochiaru a fost ridicată între 1030-1032. Biserica mănăstirii a fost construită prin binefacerea voievodului Alexandru Lăpușneanu în 1568.

(De scris despre insula Ammouliani)